BOLI DE NUTRIŢIE

ECZEMA

Eczema este un sindrom eruptiv de origine alergică dintre carnivore câinele fiind specia la care această afecţiune se întâlneşte cel mai des. Se remarcă frecvenţa crescută a acestei afecţiuni la câinii de apartament precum şi la animalele în vârstă.

Cauzele care provoacă această afecţiune ţin de factori exteriori organismului, cum ar fi: alimentaţia hiperproteică, infestaţiile parazitare, diverse infecţii ce afectează funcţia hepatică, etc. Din punct de vedere evolutiv eczemele, pot evolua sub o formă acută (mai rară), sau sub o formă cronică.
Eczema acută  se observă destul de greu la câinii cu pielea pigmentată, la cei cu piele albă fiind vizibilă o roşeaţă (eritem), ce dispare la presarea cu degetul. În unele cazuri se mai observă tumefacţii în zonele înroşite ale pielii, însoţită de o senzaţie de prurit intens fapt ce determină animalul să se scarpine intens, provocându-şi astfel leziuni ce se pot infecta. Deseori se semnalează o formă de eczemă umedă la care consecutiv tumefacţiei apare şi o transsudaţie seroasă ce aglutinează perii care prin uscare formează cruste.
Datorită pruritului intens, suprafaţa afectată se dipilează, ulterior infectându-se cu diverşi germeni, procesul infecţios evolând spre o dermatită alergică infectată. În cazurile grave, se semnalează sindrom febril, iar dacă porţiunile afectate se întind pe suprafeţe mari, se poate întâlni starea de autointoxicaţie cu facies tific, inapetenţă, vomă, febră, diaree, etc. Leziunile cele mai frecvente se întâlnesc pe crupă, spate, zona inghinală, baza cozii, scrot, mai rar pe gât, capul pieptului, obraji.
O formă mai rară a eczemei umede este cea veziculoasă, ce se poate observa sub forma unor vezicule ce se sparg în urma scărpinatului, în acest fel dermul rămânând denudat, de culoare roşu intens, eliminându-se la presiune o serozitate cu aspect citrin.
Pe suprafaţa plăgii se observă puncte hemoragice, perii din jur fiind aglutinaţi şi foarte sensibili la atingere. Sunt situaţii în care mai multe vezicule confluează, se sparg şi formează cruste de diverse mărimi (placarde), care în urma detaşării lasă în urmă mucoasă purulentă, cu miros fetid. Această leziune se întâlneşte de regulă sub formă unei benzi în zona dorso-lombară, întinzându-se până la baza cozii, uneori în regiunea ingvino-scrotală, rareori în ureche.
Evoluţia bolii este de 1-3 săptămâni, în multe cazuri cronicizându-se în lipsa aplicării unui tratament adecvat. Un caz particular al eczemei alergice este dermatita urechii ca exprimare a dermatitei alergice consecutiv unei alimentaţii hiperproteice, evoluând în conductul auditiv extern şi pe mucoasa auriculară, sub formă eritematoasă, purulentă sau crustoasă, caz în care animalul scutură des din cap, se scarpină intens la baza urechii (provocându-şi astfel leziuni de grataj), iar în cazurile mai grave fiind prezent torticolisul.
Eczema cronică se manifestă atât sub forma uscată cât şi sub forma umedă. În formă uscată este localizată cu precădere în zonele cu piele fină, fără peri, pielea având culoarea ardeziei, fiind acoperită cu scvame. Este prezentă senzaţia de prurit, cu o mai mică intensitate decât în eczema acută, pe suprafaţa blănii apărând zone cu pseudotundere.
În anumite cazuri, această formă de eczemă se întâlneşte la nivelul proeminenţelor osoase, la zona de contact a acestora cu solul, în timpul decubitului (poziţie a corpului când este întins la orizontală). Leziunile apar sub forma unei sclerodermii cu aspect verucos, având o evoluţie lentă, cu prurit scăzut, părul din zonă fiind mai rar şi mai subţire decât în mod normal. Eczema cronică umedă este caracterizată prin prurit intens, leziuni eruptive, scvame, pielea fiind îngroşată, apărând hipercheratoza (îngroşare a stratului cornos al pielii).
Această formă de eczemă se întâlneşte mai ales la animalele în vârstă.

Tratamentul vizează jugularea (împiedicarea dezvoltării) leziunilor locale precum şi a cauzelor ce produc eczemele.
Tratamentul cauzelor ce provoacă eczemele, se realizează prin dietă alimentară (dietă hipoproteică- eliminându-se din hrana câinelui carnea sub orice formă, oasele, supa de oase, ouăle, folosindu-se exclusiv produse lactate şi vegetale), procedându-se la deparazitări şi la tratamentul eventualelor entităţi infecţioase ce afectează ţesutul hepatic.
Pentru mai multă sigurantă în efectuarea tratamentului corect adresaţi-vă medicului veterinar.