Sănătate

Fox Terrier-ii sunt creditaţi cu o sănătate de invidiat. Puţine sunt bolile care au o incidenţă serioasă în rândul rasei. Aceşti câini au o speranţă de viaţă foarte bună şi, conform cercetărilor întreprinse de prestigioasa instituţie The Kennel Club, procentul exemplarelor înregistrate care au murit doar din cauza vârstei înaintate şi nu a unor boli sau accidente este foarte bun (peste 30%, cu o medie de vârstă de 13 ani şi 2 luni).
Totuşi, pentru că rasa Fox Terrier a beneficiat de mai bine de un secol de monitorizare foarte atentă şi de o excelentă asistenţă în selecţie şi ameliorare, specialiştii spun: toţi câinii au potenţialul de a dezvolta probleme genetice de sănătate, la fel ca oamenii pot moşteni o anumită boală. Evitaţi, nu mergeţi, la crescători care vă spun că rasa este sută la sută sănătoasă, care nu oferă garanţie de sănătate pentru căţeluşi, sau că rasa nu are probleme de sănătate cunoscute.

Astfel, afecţiunile cele mai des remarcate la exemplarele din rasa Fox Terrier sunt: cataracta, glaucomul, miastenia, megaesofagul idiopatic, distichiazis, epilepsie, scurgeri post-nazale, surditate, cancer.

Cataracta - opacifierea cristalinului care poate duce treptat la orbire în cazul în care nu este tratată la timp. După vârsta de cinci ani 90% din câini sunt predispuşi la această boală.
Tratament - medicamentos şi chirurgical. Utilizarea picaturilor de Vitaiodurol sau Colvitiol nu vindecă afecţiunea, dar ameliorează vederea. Tratamentul chirurgical presupune scoaterea cristalinului şi înlocuirea lui cu alt cristalin, din plastic, cu o pigmentaţie asemănătoare cristalinului natural.

Glaucomul - primele semne observate sunt: durerea, pupilele dilatate, ceaţa din cornee şi (sau) creşterea vaselor de sânge(în mărime) în porţiunea albă a ochiului.
Tratament - de lungă durată, recomandat un medic veterinar oftalmolog. Este foarte important, fiecare tip de glaucom este diferit şi numai cineva specializat, cu experienţă, poate lua decizia corectă în privinţa tratamentului. În funcţie de amploarea şi stadiul bolii tratamentul poate fi doar medicamentos sau mixt, dublat de o intervenţie chirurgicală.

Miastenia(boala invizibilă) - este o boală cronică neuromusculară care se manifestă prin oboseală severă la repetarea unei anumite mişcări şi slăbiciunea muşchilor voluntari ai corpului. Impulsul nervos nu se mai transmite la muşchi şi aceştia nu se mai contractă.
Tratament- inhibitorii acetilcolinesterazei (Mestinon, Kalimin, Prostigmină) şi terapia imunomodulatoare(Prednisolonul, Azatioprina, Imunoglobulină intravenoasă, Ciclosporină, Ciclofosfamida, Micofenolat, Rituximab).

Megaesofagul idiopatic - simptomele se manifestă prin dificultate la înghiţit, senzaţii dureroase de plenitudine gastrică şi prin regurgitaţii spontane repetate.
Tratament- cuprinde, în principal, două posibilităţi: dilataţiile pneumatice sub control endoscopic(introducerea temporară în partea inferioară a esofagului a unui balonaş umflat cu aer) sau operaţia lui Heber(intervenţie chirurgicală care constă în incizarea stratului muscular al esofagului până la mucoasă).

Boala Legg Calve-Perthes - patrupedele care suferă de această afecţiune se dezvoltă normal până la vârsta de 3 luni, când capul femural începe să se deterioreze. Afecţiunea este vizibilă între 6 şi 10 luni, căţelul urmând să schiopăteze pe latura afectată. Se consideră că fluxul de sânge se reduce gradual în această etapă, cauzând degradarea şi în final necrozarea osului. Această maladie apare şi la om, efectele acesteia constând în malformaţia şoldului şi apariţia artritei.
Tratament- capătul osului afectat poate fi îndepărtat prin intervenţie chirurgicală, după care căţelul va avea o viaţă relativ normală.

Distichiazis - creştere de fire de păr pe partea interioară a pleoapei ceea ce duce la apariţia de blefarită, conjunctivită şi lăcrimare a ochiului.
Tratament- crioepilare, electroepilare, intervenţie chirurgicală.

Epilepsie - boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente.
Tratament - în marea majoritate a cazurilor de epilepsie, medicul veterinar vă indică o schemă de tratament adaptabilă fiecărui câine în parte, schemă ce poate fi modificată în funcţie de evoluţia bolii. Din fericire, mulţi câini trataţi de epilepsie, după o anumită perioadă, pot renunţa treptat la medicamente. Nu întrerupeţi terapia antiepileptică niciodată brusc deoarece, de cele mai multe ori, în această situaţie, se vor produce crize lungi şi violente. Medicamentele antiepileptiforme recomandate sunt: fenobarbital, fenitoinul, diazepam, bromură de potasiu.

Scurgeri post-nazale - situaţie în care lichidul nazal care se formează la nivelul sinusurilor în loc să se scurgă în mediul exterior prin intermediul nărilor, acesta se scurge în interior la nivelul gâtului unde provoacă disconfort şi consecutiv acestuia inflamaţii.
Tratament - medicamentos şi imunoterapie specifică.

Surditate - pierderea sensibilităţii auditive.
Tratament - vizite regulate, teste periodice la medicul veterinar.

Cancer - limfosarcomul implică sistemul limfatic şi afectează în general ficatul sau splina, hemangiosarcomul afectează în primul rând splina, ficatul, inima şi pielea, poate să apară la mai multe rase de câini(Ciobănesc German, Golden Retriever, Boxer, Setter Englez).
Concluzie - Hemangiosarcomul este o tumoare oarecum răspandită la câini. Poate fi întălnită la orice câine, dar are predilecţie la anumite rase. Prin depistarea din timp şi tratament chirurgical, chimioterapie se poate îmbunătăţi rata de supravieţuire şi calitatea vieţii.