Istoricul rasei Ciobănesc Caucazian

Istoric rasa Ciobanesc CaucazianCiobănescul Caucazian este una dintre primele rase de câini a cărui origine se pierde în trecutul nebulos. Deşi prima atestare datează din 1121 î.e.n. când împăratul chinez de atunci primeşte un astfel de exemplar în dar. Oricum ar fi, istoria acestui câine se întinde pe o perioadă mai mare de două milenii şi jumătate. Dacă acceptăm teoria marelui Konrad Lorenz despre descendența câinelui din șacal și lup, atunci Ciobănescul Caucazian este cel mai strălucit reprezentant al celui din urmă, moştenind de la acesta independență, iubire față de libertate, curaj și agresivitate.

Se consideră că strămoșul direct al Ciobănescului Caucazian este Mastifful de Tibet, descris in 1845 de Youatt William. După ce au emigrat din est, câinii străbuni s-au extins pe teritorii mari fiind utilizați pentru luptă și pază la oi. Dar chinologii ruşi sunt de părere că reconstrucţia originii acestei rase nu poate fi decât ipotetică, argumentând că pe o perioadă atât de lungă e posibil să se fi făcut diverse încrucişări care au dus la ceea ce cunoaştem astăzi.

Până la începutul secolului XX, odată ce umanitatea a început să dezvolte transportul, comunicațiile și noile echipamente tehnologice, caucazienii trăiau relativ izolați astfel câinii lor și-au păstrat aceleași caracteristici prezente și în ziua de azi.

Acum 150 de ani însă începea cucerirea Caucazului de către Rusia. La această dată Ciobăneștii Caucazieni au început să fie folosiți la paza unitățiilor militare, atât celor rusești cât și celor turcești dar și în luptă, în timpul războiului ruso-turc. În armata rusă acești câini au fost introduși, printr-un ordin special, pentru protecția tuturor fortărețelor implicate în operații militare(campania 1765-1774).

În 1930 la Nuremberg sunt prezentați pentru prima dată într-o expoziţie trei Ciobănești Caucazieni, câștigând un renume mondial fiind numiți de către presă “Giganții Roșii”. Însă în anii următori a început o deteriorare a rasei din cauza deportărilor violente care au avut loc în Caucaz, rezultând încrucișări nesupravegheate, și scăderea numărului de exemplare cauzate de Al Doilea Război Mondial. Din fericire Ciobănescul Caucazian nu a avut soarta ciobăneștilor mongolezi sau kîrghîztane iar cu ajutorul chinologilor ruși(Ilina, Bogolyubsky, Vaysman, Mazover) s-a reușit prezervarea rasei.

În 1954, tatăl chinologiei sovietice, A.P. Mazover, a împărțit rasa în trei tipuri: - tipul georgian(puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă și franjuri bogate pe membre și pe coadă) - tipul armean(mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat) - tipul azer(de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; și montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră și colorit roșcat sau arămiu).

Între anii 1993-1995 rasa a devenit foarte populară lucru ce a dus la multiplicări necontrolate dar și de această dată rasa a supraviețuit datorită proprietățiilor ei unice: viabilitate și vitalitate ereditară.