Jigodia (Boala lui Carre)

Este o boală infecto-contagioasă afectând câinele la toate vârstele, caracterizată prin gastroenterită, bronhopneumonie, catar oculonazal, afecţiuni nervoase dintre cele mai diverse, leziuni cutanate.

Boala este produsă de un virus neuro-epiteliotrop, lucru ce explică aria largă de distrugeri tisulare şi nervoase. Afectează canidele de toate vârstele, cei mai sensibili fiind căţeii tineri.

Animalele bolnave elimină virusul prin secreţiile nazale, lacrimale, bronhice, urinare, răspândindu-l în mediu. Boala debutează cu apatie, dispnee, hipertermie, catar oculo-nazal muco-purulent, după care poate lua mai multe forme:
- Forma digestivă ce se manifestă ca o gastroenterită gravă cu vomă şi diaree, însoţită de deshidratare gravă (se poate confunda cu Parvoviroza),
- Forma pulmonară ce se manifestă sub forma unei bronhopneumonii clasice foarte grave, cu apatie, anorexie, dispnee, jetaj abundent muco-purulent, ulterior purulent, hipertermie, tuse, slăbire rapidă,
- Forma nervoasă ce apare fie după debutul bolii fie ulterior unei forme enunţate mai sus, uneori chiar după remiterea acestora la un interval de 20-30 de zile. Se manifestă prin afecţiuni neurologice diverse în funcţie de centrul nervos afectat de virus, respectiv importanţa sa în cadrul organismului. Se pot enumera o serie de manifestări cum ar fi: pareze, paralizii, tremurături musculare, atitudini nefireşti, urlete continuu, izbiri de obiecte înconjurătoare, etc.
- Forma cutanată (rară), fiind o formă cronică, succedând deobicei celei acute, care se manifestă prin diverse leziuni degenerative cutanate, în special pe cuzineţii plantari.

Jigodia este o afecţiune extrem de dificil de tratat, întrucât deseori unei forme ce răspunde tratamentului aplicat, îi urmează o altă formă, cea nervoasă, sau o altă formă vindecabilă, căreia îi urmează cea nervoasă. De regulă forma nervoasă este letală întrucât ea afectează centrii nervoşi importanţi ai organismului.
Există însă şi cazuri în care virusul atacă centrii nervoşi mai puţin importanţi, a căror distrugere este compatibilă cu supravieţuirea ulterioară a animalului. În aceste cazuri, animalul rămâne cu sechele nervoase de diverse gravităţi, de la simple atitudini nefireşti (pas de cocoş, capul ridicat, nefiresc, mişcări involuntare ale membrelor) şi până la pareze şi paralizii diverse.

Tratamentul vizează remiterea efectelor fiecărei forme de boală în parte, prin antibioterapie susţinută, corticoterapie (tratament făcut asupra scoarţei cerebrale), administrarea în doze mari a vitaminelor şi a susţinătoarelor hepatice, hiperimunizarea cu vaccin antijigodios, prin administrarea unei duble doze vaccinale.
În cazul în care boala se depistează precoce, administrarea de imunoglobuline specifice, respectiv anticorpi antijigodioşi, asociată cu antibioterapie, duce la rezultate pozitive.

Prevenirea bolii se face prin limitarea posibilităţilor de intrare în contact cu virusul a animalelor receptive şi prin imunizarea câinilor conform schemelor de vaccinare recomandate de medicul veterinar.